30
Un zâmbet șiret se revărsă peste ceruri,
în ceasul când ai îmbrăcat inima mea în zdrențe
și ai trimis-o pe drumuri să cerșească.
Ea merse din ușă în ușă
și de atâtea ori, când talerul ei era aproape plin,
fu prădată.
La capătul zilei anevoioase ea ajunse la poarta palatului tău
și-ți întinse jalnicul ei taler;
și tu ai venit și luând-o de mână ai așezat-o
lângă tine pe tronul tău.