Deșteaptă multe-n ochii-mi suferință
și-i simte lumii, inima, amarul…
De n-ai fi fost Tu însuți mie darul,
ce n-aș fi făcut din biata-mi ființă?
O, iartă-mi vajnica obișnuință
și-ndreaptă contra pildei rele farul
în beznă-mi! pentru cei ce le dai harul,
aceasta-i marea Ta făgăduință.
din Poezii, traducere de C.D.Zeletin