Amurgu-acolo freamătă-n neștire,
Pustia zi stingând-o-n zare lent.
Cine-a trecut și-a’ sufletului file
Mi le-a-nsemnat c-un gând perseverent?
Cine-a trecut privind cu-ngrijorare
La ziua ce se stigen-n zare greu?
Acolo-s gânduri și visări sprințare –
Aici lumini și umbre dorm mereu.
Dar toate-n urmă le-o pricepe gândul.
Trezit din vis, aievea voi vedea
Ființa ce-a atins aici pământul
Și în amurg cu ea m-oi avânta.