Arabida – țară ce are
de-a pururi un vânt dinspre mare –
îți văd iarăși morile nalte
cu aripi, tot alte și alte.
Arabida – ce te evocă
mai mult decât plajă și rocă?
Aromele poate și pinii?
Castelul maur sau delfinii?
Arabida – câte și ce elemente
înfrunți tu – străvechi și prezente!
O, nu numai ape cu schimbul
în malul tău bat. Însuși timpul
din goluri albastre, din large,
de țărmul tău valul și-l sparge –
încât în penumbra ta lină
m-ajunge doar stins, ca-n surdină.