Mai de pofă, mai de frică,
Mai de-o vale, mai de-un deal,
Pân-la urmă tot se strică
Sentimentul ideal.
Ne rămâne doar părerea
Unei foarte vechi uimiri –
Cea cu mierea și cu fierea
Amintirilor din miri.
Vinovații de iubire,
Pân-la urmă, nu ajung
Decât numai să se mire
De un drum cu mult mai lung
Decât le-a trecut prin minte
La-nceputul foarte cast…
Numai visul e cuminte,
Pe când jocul, mult mai vast
Și mai plin de ocolișuri,
Și mai gol de rânduieli –
Sferă fără învelișuri,
Lavă fără tencuieli.