Ai vrut să fi mai mare, dar dragostea ne-mpinge
În jos pe toți, suferința se înclină mai puternică,
Dar nu se întoarce în zadar
Al nostru arc, acolo de unde vine,
Spre sus sau jos! Domnește-n noaptea sfântă,
Unde muta natură gândește la zile în devenire,
Domnește cel mai strâmb Orcul,
Nici o dreaptă, nici un drept?
Asta am aflat. Căci niciodată, ca muritorii meșteri,
Voi celeștii, voi a tot susținătorii,
pe care vă știam, cu prudență
M-ați condus pe calea dreaptă.
Omul scrutează totul, spun celeștii,
Căci el, bine hrănit, mulțumește de învățătură
Și înțelege libertatea,
Să meargă oriunde dorește.