Brațele mele
Care pot sfărâma piatra
Și frânge oțelul;
Care pot sugruma
Peste fagul cel verde
Vipera șuierătorului fulger;
Care pot ține strâns
Ca pe-o monedă de aur
Rana lăsată în palmă
De târnăcop;
Care pot legăna pe ele
Toată zăpada pletelor mamei;
Și pot ridica sus
Mormântul tatălui meu –
Aceste brațe (uitați-le!)
Sunt două strigăte
Înăbușite c-o roză.
Ah, dragoste!