Din fund de zări vârtejuri se ridică
Și-n norii lor un călăreț apare:
E-n zare-acum…e-aici…și iar e-n zare,
De parc-un fulger aerul despică.
Dar cine e fugarul făr’ de frică
Trecut într-o supremă săgetare?
E dorul meu pe sufletu-mi călare,
Fugind spre tine-n zbor de rândunică.
El știe foarte bine ce-l așteaptă
Și totuși ține-n goană calea dreaptă
Spre-a nepăsării tale neagră stâncă…
Privește-l de granit cum se izbește
Și cade în prăpastia adâncă
Din ochii tăi…Nu da-ndărăt…Privește!…