Ca să cobori cu arta în stradă
să nu folosești și tu același lift hodorogit
în care s-au pus la cale atîtea afaceri cu cîntec…
Renunță în primul rînd la poezie
și te va durea stomacul mai puțin.
Poți din cinism să-ți prelungești viața
poți înlocui cuvîntul cu întîmplarea
poți scoate limba la soare ca o ediție princeps
poți căra (pilind zilnic cîteva grame)
Turnul Eiffel într-o pivniță.
Sinuciderea nu mai rentează.
Ca să ajungi scriitor celebru în Europa
trebuie să fii cel puțin canibal,
sau să propui o soluție trăsnită
pentru înflorirea Saharei
(cei cu apă la plămîni să fie
parașutați, de exemplu, acolo)
Nebunii pasivi n-au nici-o căutare;
dacă te-ai căsători cu-o
mașină de tocat carne
cine știe ce trust din America
ți-ar plăti călătoria de nuntă
Cu condiția să torni niște copii pipărați
și fără nici un gust ca celebrul lor hamburger…
Societatea de consum te umilește
iarna cu pepeni iar vara te spetești
cărînd cu pufoaica ouă pentru solistele
de la Metropolitan. Moțăi pe malul Senei
și deodată-ți miroase a Dîmboviță,
provincial speriat crezi că dacă-o
cotești în Montparnasse pe-o străduță
începe Bucureștiul. Nu ți-e ușor să înțelegi
că poezia nu mai are nevoie de hîrtie
că un glonț se face mai auzit decît
o carte că dentiștii mecanicii coafezele
aviatorii chelnerii inginerii belferii amiralii
și măturătorii înstăriți pe bună dreptate
n-au nici-un chef să citească sonete,
fiindcă țelul suprem e să te-nrudești
cu petele de grăsime din supă adică
să stai totdeauna deasupra
Citiți mai mult pe LiterNet.ro aici