Când cerul se ascunde de Virgil Teodorescu

Când cerul se ascunde în ochii tăi și nu-i
Nici noapte nici lumină de zi, ci violete
Dreptunghiuri de velur ca un erete
Care-a scăpat din ghiare prada lui,
Când părul tău e cerul întors într-o lucarnă
Ca pe pământ furtunile lunare,
Când fulgerul e-o simplă lumânare
Și vinul din pahar miroase-a iarnă –
Te mai aștept în încăperea goală
(De câte ori ar trebui s-o spun)
Să intri pe ferești ca un lăstun,
Să intri-n piept ca ultima rafală.

Citeste si  Convorbire particulară de Virgil Teodorescu