N-ai lăuda de n-ai ști să blestemi,
Surîd numai acei care suspină,
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,
De n-ai fi plîns, n-ai duce-n ochi lumină.
Și dacă singur rana nu-ți legai,
Cu mîna ta n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după frînturi de rai
De n-ai purta un ciob de iad în tine.
Că nu te-nalți din praf dacă nu cazi
Cu fruntea jos, în pulberea amară,
Și dacă-nvii în cîntecul de azi
E că mureai în lacrima de-aseară