Peste un ceas răsare Luna
Și-n lungul drumului cel mare
Către oraș, pe drum de piatră
Vin, vin,
Vin carele din depărtare.
Și iată Luna, sună muzici,
E brumă de-ntomnare
Și scârțâind, țesute-n alb de lună
Vin, vin,
Vin carele din depărtare.
Toți cei ce-și dau spre Lună fața
În somn sunt prinși de-nfrigurare
Când de departe vin zorite,
Vin, vin,
Vin carele din depărtare.
Către oraș, să ia, să deie,
Scârțâitoare, scrâșnitoare,
Roți șubrede-nvârtind cu țipăt,
Vin, vin,
Vin carele din departare.
Scapără Luna, urcă zorii
Și-n zori mulțimi de felinare
Pălesc în lung de străzi când, iată,
Vin, vin,
Vin carele din departare.
Și în oraș cu trupuri frânte
Sărmani trăind treziri amare
Îi vor pe cei ce vin și-așteaptă:
Vin, vin,
Vin carele din depărtare.
Apune Luna ostenită
Și suie purpuriul Soare,
Râzând, minune rotitoare:
Vin, vin,
Vin carele din depărtare.