O învălmășeală de brazi negri
și de raze de lună fumegânde.
Aici zace afundată coliba
și nu e nici un semn de viață,
până ce roua dimineții murmură
și un bătrân deschide,
– cu mâna tremurătoare –
fereastra, eliberând o bufniță.
Și în depărtare
noua casă fumegă,
pe colțul cearșafului întins la uscat
fâlfâie un fluture,
în mijlocul unei păduri în agonie
unde putreziciunea citește
cu ochelari de sevă
protocolul cariilor din scoarță.
Vară cu ploi aurii
sau cu un nor răzleț de furtună
deasupra unui câine care latră.
Sămânța tropăie în pământ.
Voci agitate, chipuri
zboară pe firele de telefon
cu aripi pipernicite și iuți
peste mlaștinile kilometrice.
Casa așezată pe un ostrov al râului
își clocește temeliile.
Fum perpetuu – ard
hârtiile secrete ale pădurii.
Ploaia dă târcoale pe cer.
Lumina șerpuiește pe râu.
Pe povârniș alte case veghează
boii albi ai cascadei.
O toamnă cu ceată de grauri
care ține zorile în șah.
Oamenii se mișcă rigid
în teatrul de lumină al lămpilor.
Lăsați-i să-și simtă în liniște
aripile ascunse
și energia lui Dumnezeu
învăluită în întuneric.
Traducere și prezentare
Dan Shafran