Sub intestinele mele, galbene de fum,
așteaptă.
Sub ochii mei, iepurașii ăia de lapte,
așteaptă.
Se așteaptă.
Se așteaptă.
Domnule Doppelganger. Fratele meu. Sotul meu.
Domnule Doppelganger. Dușmanul meu. Iubitul meu.
Când adevărul se varsă ca mazărea
închide telefonul.
Când copilul este calmat și sprijinit de sân
celălalt meu este cel care înghite lisol.
Când cineva sărută pe cineva sau spală toaleta
este celălalt meu care stă într-o minge și plânge.
Cealaltă mea bate un tambur în inima mea.
Cealaltă mea atârnă rufele în timp ce încerc să dorm.
Ceilalți ai mei strigă și plâng
când mi-am pus o rochie de cocktail.
Plânge când am înțepat un cartof.
Plânge când sărut pe cineva salut.
Plânge și plânge și plânge
până când mi-am pus o mască pictată
și privește la Isus în patima Sa.
Apoi chicotește.
Este un șurub cu degetul mare.
Ura ei o face clarvăzătoare.
Nu pot decât să semnez peste tot,
casa, câinele, scările, bijuteriile,
sufletul, arborele genealogic, căsuța poștală.
Atunci pot dormi.
Poate.