În urna timpurilor secundare
Era de cretă pruncul pe cale de-a se naște
Și mersul despicat al anotimpurilor
Adăpostea cu iarbă neștiutul.
Cunoașterea divizibilă
Zorea cu ploi torențiale primăvara.
O mirodenie locală
Sporea lungimea florii apărute.
Comunicare crunt batjocorită,
Scoarță sau chiciură depuse;
Aerul învestește, sângele ațâță
Și ochiul face taină din sărut.
Dând viață drumului deschis,
Veni vârtejul la genunchi;
Și-acest elan, al lacrimilor pat
Cu el se reumplu, dintr-o bătaie.