Sunt rupt din soare, sevele din humă
se-nvârtejesc în trupu-mi, soma-sema,
Pământul-Mumă, Tatăl-Cer – port stema,
dar haina albă mi-e : la Samoș, du-mă…!
Avem de stea miros pe cât suntem a
vremelnicì nou chip de lapte-n spumă :
și-asmute-asupră-ne, cu drept de mumă,
Baba-cu-Brâu-de-Lână, anatema…!
Cunoaștere-absolută,-ntâia nuntă,
la Sora-Soarelui, exodul de-aur,
a făuri-s chemat, lume măruntă…!
Eu – ca Salumoș – îți aduc sfânt laur
sădit în rana țăpilor – cea cruntă –
chiar pe spinare,-n coamă de balaur…!