s-a oprit din mâncat
îi venea greață
voi ce faceți cu noi?
privea la viermii cei albi din farfurie
privi spre perete gunoi
închise ochii
pasărea soarelui zbura cu o fată în plisc
și se tăia în baloane
prinse și el unul
dar balonul plesni și curseră pete
apoi a plecat soarele
afară
lumina încăpuse pe mâinile vântului
își aminti că a lăsat acolo
abia începuți
tăițeii pe masă că trecuse
cineva
prin dreptul ferestrei
nebuna vorbea cu mânerul ușii
cu coada măturii
el vorbea cu
în sfârșit –
ce mai conta cu cine? ocoli
fluviul
atâta cantitate de muzică!
lucrurile își pierdeau conturul
materia căpăta libertăți haotice
totul i se năzări albicios și moale
zăpada
se făcuse ca o peltea
și a trecut multă vreme
din picioarele unuia în picioarele altuia