Plouă peste Punta Arenas
și din depărtări
se vede o insulă cu linii cenușii
aidoma unor lame de ras
ce spintecă cerul.
Un băiat de 17 ani o privește,
apoi observă iarba, marea,
din ochii săi răsar plaje,
delfini ce-i saltă prin pupile,
acolo unde se văd șlepuri,
sârme ghimpate,
pinguini formând șiruri
de parcă ar fi un cor pierdut
la paralela 53 – sud – a acestei lumi.
Plouă peste Punta Arenas
și din depărtări
se văd întinderi și poeme
ce se scufundă-n
Strâmtoarea Magellan,
cu nave pline de neliniști, legume,
epitafuri și râuri care plâng în miezul
acestui roșu soare al zorilor;
cu bărci canoe ce par a fi aeroplane;
Și totuși există ideea evadării,
grăi acel băiat de 17 ani,
tot contemplând pe-o insulă în timp ce
peste Punta-Arenas ploua și iar ploua.
traducere – g.Cristea
que cortan el cielo.
Hay un niño de 17 años que la mira,
luego observa la hierba, el mar,
de sus ojos salen playas,
toninas que saltan en sus pupilas,
en el paralelo 53 sur de este mundo.
que se sumergen
con canoas que parecen aeroplanos;