Seara se prelungește
Printr-un foc suspendat
Freamătul din iarbă către puțin dat
Pare infinitul cu soarta că unește.
Lunatic atunci din greșeală născut
Un ecou, din fiorul apelor crescut.
Nu știu cine a fost mai viu,
Susurul până la setosul râu
Sau atenția ce delicat a tăcut.