Ce schimbatoare e la munte
Lumina; cât ai scapara,
Un curcubeu a-ntins o punte
Din casa mea pân’la a ta.
Si-un gând, un gând nebun îmi vine!
– Asa-s poetii uneori –
Sa ma avânt pâna la tine
Pe puntea asta de culori.
Cu fruntea de lumini brazdata
Sa urc tariile ceresti
Si, când nici nu te-astepti, deodata
Sa-ti bat cu degetu-n feresti…
Dar când sa urc, frumoasa punte
S-a darâmat, – s-acuma norii
Au tras perdeaua catra munte:
Nebuni sunt, Doamne, visatorii!