Eu rostesc al tău nume
prin nopți-chihlimbare,
când stele coboară
să se-adape din lună
și adorm rămurele
sub frunzare ascunse.
Dezgolit parcă sunt
de iubire și muzici.
Ceas nebun care cântă
ore vechi și murinde
Eu rostesc al tău nume,
în noaptea aceasta,
și pare că-mi sună
mai străin și departe.
Mai departe de stelele toate
și mai trist decât ploaia cea blândă.
Te-oi mai iubi c-atuncea
vreodată? E vinovată
inima-mi ce bate,
dacă dispare ceața?
Ce altă pasiune mă așteaptă?
Va fi tăcută, pură?
Dac-aș putea să desfrunzesc
cu degetele-mi luna!!
traducere – g.Cristea
A beber en la luna
Y duermen los ramajes
De las frondas ocultas.
Loco reloj que canta
En esta noche oscura,
Deshojar a la luna!!