Din Cupe adîncite în Perlă
Beau o licoare destinată mie –
Nici Pivnițele de pe Rhin
N-au dat asemenea Tărie!
De Aer îmbătată sunt –
De Rouă umblu amețită –
Prin hanurile de Azur
Mă clatin vara nesfîrșită –
Cînd beată-i izgonită Albina
De pe Corolele din lunci –
Cînt fluturii – se odihnesc o clipă –
Eu beau din plin atunci!
Pînă cînd Îngerii și Sfinții
Pe la ferestre dau tîrcoale
Să vadă cum – de-atîta băutură
Rezemată stau de Soare