Cât gămălia de chibrit,
în sertarele ei – liniștea poartă
(împăiată grăbit)
o pasăre moartă.
S-a întâlnit un nor cu alt nor.
Cerul coboară ușor
ascuzându-se-n iarba lui aspră sau oricum
o fi iarba cerului… Micii
visează. M-aplec sau alunecă un fulger știut
către sudul femeii
A trecut
Încă o zi…
Nimeni n-auzi
plânsul aceluia. Natura e calmă,
doar că are vată-n urechi.
O altă pasăre-mi ciugulește din palmă
sânge și litere vechi.