„Dragule, oare de ce nu ai venit azi în Vigna?
Singură, cum ți-am promis, sus te-am așteptat cu dor”.
„Scumpo, în vie eram, dar din fericire, pe unchiul
Tău l-am văzut, plin de griji, de colo colo umblând,
M-am strecurat înapoi!” „Vai, ce-ai pățit, din greșeală!
Sperietoarea era, una făcută de noi,
Harnici, bulendrele vechi, trestii am strâns – și eu însămi,
Tocmai spre paguba mea, fost-am de mare ajutor.”
Fapt e-al bătrânului gând: a speriat răpitoarea
Care grădina, dar și dulcea nepoată-i râvnea.