Dureroasă − amintirea iubirii!
Mie-n fumu-ți mi-i dat să ard și să cînt,
Pe cînd vouă vi-i flacără firii,
Să-ncălziți stinsul suflet pe rînd.
Trupul să-și încălzească, uscat,
Au nevoie de lacrima mea …
Pentru-aceasta, eu, Doamne-am cîntat
Și-am jurat în iubire cîndva!
Dă-mi să beau o-ndulcită otravă,
Să orbesc, rătăcind prin tocmeli
Și-a mea slavă fără de slavă
Cu-o batistă de toamnă s-o speli.
* * *
Totu-i pierdut: și forță, și iubiri.
Trupul uitat în burgul nemilos
Tînguie-n soare. Sîngele, te miri,
În mine simt că-ngheață, friguros.
Vesela muză nu mi-o recunosc:
Ea cată-n ochi și lacrimă, bolnavă,
Iar creștetu-n coroană drept zăbavă,
Pe piept mi-l lasă, să mi-l amintesc.
Numai obrazul zilnic mai apus
Se clatină: vrea danie măreață.
Cu chipu-nnegurat i-aș fi răspuns …
Dar nu mai am nici lacrimi și nici viață.
* * *
Dar am să vin acolo și-o să zboare
Frînturi de gînd în friguri timpurii.
Tainice așezări de sat sub zare
De muncă păstrătoare în vecii.
Cu sigură și lină-ndrăgostire
Nu pot să fiu legată-n aste părți:
Un pic novgorodean de sînge-mbie
În mine gheața-n vin pe jumătăți.
Și-aceasta nicidecum nu poți reface,
Nu au topit-o-ncă nămoluri mari.
Și eu, să nu încep slăviri de pace,
Tu, liniștită-n fața-ne tresari.
Versuri tălmăcite de Traianus