Să sorbi strălimpezimea – ce miracol!
Zăresc prin aer inocența absolută,
Iar când lumina fără greutate se așază
Volumul sufletului se sporește.
Supus e totul-n suflul unei somate-odihne.
Un zid face mai spornic privirii mele albul,
Iar zilnicul prin gratii verzi e chiar frumosul,
Unduie vântul ca o vedenie pe lanuri.
Chiar liniștea-și impune concreta limpezime.
Ah, totul mă așază ca punct de echilibru.
Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii