Exil de Ion Caraion

Ceața-i o linie. Spațiul se termină într-un copac.
Tren de noapte. Pasăre            undeva.
Din timp în timp, gări calcinate.
Atunci marea a întrerupt brusc
timpul.
Nimic nu s-a mai deosebit de nimic.
Limbajul era o închisoare.