Aud mereu vești proaste despre Pisa,
Cum că se-apleacă și că o să cadă,
Săracul turn de-o moarte de paradă
Și fără rost pe lume plânsu-mi-s-a.
Vechi subiect al presei mondiale,
Mereu căderea lui este aproape,
„E imposibil turnul să mai scape”…
Și turnul își tot vede de-ale sale.
N-aș spune că încet nu se apleacă
Și că nu va cădea cândva și dânsul,
Dar pomii rupți abia-și stăpânesc plânsul
Văzându-l cum se-ndoaie ca o cracă.
Prea-i suntem grijii turnurilor gazdă,
De nici nu mai simțim căderea noastră.