Femeie-n somnul ei, închisă-n sine,
ce-aude, cu-o lăuntrică ureche,
un sunet, parcă, vag și nepereche
nici unuia – ce-o umple-n întregime.
Sonoru-i trup, în pacea străadâncă,
pare că, iată, se dedă plăcerii
de a mai fi un murmur încă,
în însăși inima tăcerii.