din Sărbătorile răbdării, mai 1872
1.Flamuri de mai
2.Cîntec din turnul cel mai înalt
3.Veșnicia
4.Vîrsta de aur
Flamuri de mai
În limpezi crengile de tei
Se sting-un firav zvon de corn.
Dar printre coacăze întruna
Cîntări spirituale zboară.
În vene, rîdă-al nostru sînge !
Te uită, vițele se-ncurcă.
Frumos e cerul ca un înger,
Se-mpărtășesc azur și undă.
Mă duc. De m-ar răni o rază,
Eu aș muri pe mușchiul verde.
Să rabzi și să te-afunzi în plìctis.
E simplu. Piară suferința !
Dramatică, această vară
La caru-i triumfal mă lege.
Prin tine, mai ales, Natură,
Să mor nu prea-n zadar și singur !
Pe cînd Păstorii o, ce straniu !
Sfîrșesc, mai toți, murind în lume.
M-aș vrea zdrobit de anotimpuri.
Natură, ție mă restitui ;
Și foamea mea, și-această sete
Și dă-mi să beau și să mănînc.
Nimic nu-mi fie-acum ispită.
Rîzi la părinți de rîzi la soare,
Dar la nimic nu vreau să rîd;
Și liber fie-mi nenorocul.