S-a scurs atâta iarnă, iubito, și mă doare
Fântâna împietrită sub delicatul frig
Dar întorcând o brumă de suflet spre candoare
Mai cred în taina ierbii și numele ți-l strig.
Răsar din nou cocorii pe tencuiala crudă
Și necuprins de largă a zărilor de dor
Când sub mirajul ploii începe să se-audă
Prin lujerul fântânii…bătaia altui zbor.