În mersul către Mâine, ajută-ne, Iisus,
să ne sfințim viața, să ne mărim puterea,
mai răbdători să trecem spre ultimul apus,
mai plini de vorbe sfinte să ne-ntâlnim tăcerea.
Prin cerurile nopții, să nu cădem gunoi,
prin vânturarea zilei, să nu ne-alegem pleavă,
prin anii încercării, mergi pas la pas cu noi,
să ne găsești la capăt învredniciți de slavă.
Credința neschimbată ne-ajută s-o păstrăm,
nădejdea neclintită să ne-o-ntărim într-una
și dragostea fierbinte cu lacrimi s-o-ncărcăm,
căznindu-ne genunchii să cucerim cununa.
Apleacă fruntea noastră mereu cu-atât mai jos
cu cât mai sus spre Tine ni-e inima ’nălțată,
nimic să nu ne-atragă din ce-am simțit frumos,
nimic să nu ne lege din ce-am lăsat odată.
Așa, când o s-ajungem la Țărmul Fericit,
în Zorii-Acelui Mâine ce-l tot dorim de-aseară,
Iisuse, să ne-ntâmpini cu Prânzul pregătit,
uitând de noaptea asta
și foamea ei amară…
Amin