Ramuri uscate,
de Compromisuri,
zgârie Cerul pustiu,
al Inimilor de Vânt,
prin care abia se mai scurge,
Sângele Răsăriturilor,
unor Sentimente,
obscure și banale,
ce ascund Gândurile,
împotmolite în Speranțe deșarte,
ale Disperării,
despre Adevărul,
unor Priviri de plumb,
al Orizontulurilor Dimineții,
servite,
de ascunzișurile Deșertăciunii,
ca îndulcitor artificial,
Singurătății atâtor Eternități de Clipe,
irosite pe tejghelele soioase,
ale Non-Sensurilor Existenței.