Îngerul cu blana de aripi
mi-a lipit capul de geam
ca și cum un televizor
s-ar fi deschis pe neașteptate în mine
“Uite, privește-ți degetele” îmi zise
întinzîndu-mi una cîte una dungile televizorului
ce-mi bǎteau ca niște raze negre în coastele
ca o anti-Evǎ
“Dezlipește-te”-mi spuse, trǎgîndu-mǎ
trǎgîndu-mǎ din sforile de fricǎ
în care, uite zǎu, habar n-am cum mǎ înfǎșurasem –
deșurubîndu-mǎ cu un scrîșnet infernal din durere
ridicula mea durere ca un nasture beat
și scuturîndu-mǎ eu dupǎ eu
în vreme ce eu îl priveam crǎpînd de invidie
ca un termometru…