În casa asta trecură zilele mele,
leneșe ca pernele pe canapele,
cuminți ca niște fete de pe vremuri.
Candelă de sub icoană, de ce tremuri?…
Maica Domnului seamănă nu știu cu cine!
Mamă, câteodată seamănă cu tine.
Amândouă ați împletit și-ați spălat,
noaptea mai târziu decât toți v-ați culcat…
Mi-s dragi portretele, mi-s dragi ungherele
pe unde s-ascund să toarcă tăcerile,
ca niște pisici singuratice.
Casa e plină de zbor de perdele lunatece…
M-aș duce să caut în scrinul de lemn
(pe care se lasă lumina ca un îndemn)
portocale și mere și să-ntâlnesc printre rufe
mâinile unei fetițe, fragede tufe…