Istoria se repetă, Iisus și-a dus crucea
Așa cum și-a dus Isaac legătura cu lemne
Așezată pe umerii săi de bătrânul Avraam
Numai că Fiul Tău nu putea să fie înlocuit
Ca al lui, cu berbecul pregătit pentru jertfă.
Cu privire la mult trâmbițata înviere a morților
Nu se mai suflă o vorbă, dar ei au înțeles
Din instinct că ea se apropie.
Mișcarea lor aproape imperceptibilă
Mă face să mă clatin pe picioare,
Un curent viu împrăștie aerul apăsător,
Cine ești tu, frate, și cum te-ai ridicat
Și peste firea lor și peste a celorlalți,
Răsuflarea ta rece ne-a înghețat inimile,
Iartă-ne nouă frica noastră cea de toate zilele,
Iartă-ne nouă Frica.