Iubitule, prin catifeaua mâinilor mărunte,
Îți aud tăcerea gândurilor de sub tâmple,
Tăcerile dureroase și crunte,
Efigii în argintul de pe frunte.
Iubitule, mă apropii de durerea singurătății tale,
Ca de un altar cu potire de jale,
Cu evanghelii de uimire,
Cu tot ce este deznădejde în iubire,
Cu tot efemerul surâs al unei amăgiri,
Când în amurguri de extaz ne ceream fericiri.
Fericirile care ni le-am dat..
În ele vremea s-a răzbunat,
încrustând în obelisc de durere,
Inspirație, visuri, himere.