„…. Văzând ce nepăsare-i
la noi, față de zei…” – spunea el, pe-un ton grav.
E nepăsare. Dar ce speră, mă rog?
Putea să reorganizeze cultul, dacă voia,
dacă voia, putea să dea în scris marelui preot al Galatiei
sau celorlalți pontifi, sfaturi și-ndemnuri…
Prietenii săi însă nu sunt creștini,
iată-adevărul. Nu le era, de aceea,
la-ndemana, așa că lui (creștin prin educație),
noul sistem de dogme,
ridicol în concepție, ca și în aplicare.
Erau, la urma urmei, greci. Măsură, deci, Auguste!