Mă simt acasă între zi și vis,
unde copiii-ncinși de goană dormitează,
unde bătrânii-n jurul cinei se așează
și locu-i luminat de focu-aprins.
Mă simt acasă între zi și vis,
unde-ale serii clopote-au sunat,
și fete, prinse-n zvonul depărtat,
pierdut se-apleacă pe-al fântânii ghizd.
Și într-un tei iubirea mi-am închis;
și verile ce tac într-însul, toate, se mișcă
în crengi nenumărate,
și iar veghează între zi și vis.