E prea mic sicriul,
e prea mare perna
pe care
se pare
că-ntâiul fecior
ți-a pus-o sub cap.
Ce-ți caută inelul
pierdut pe un deget?
De ce nu-i pe altul…
La altul?
Cea mică nu plânge;
se joacă.
Suflă și stinge
și stinge și aprinde
cu-n pai o lumânare.
Îi pare
un joc,
într-un loc de-ntuneric,
jucat pentru tine.
Sicriul pe scaune
dă-n clocot pe margini,
pe margini
cu giulgiu.
Podelele-s pline
de giulgiu și de tine,
și cerul e plin,
de tine e plin,
Magduș.
Atunci când te-ai dus,
în zori,
de ce nu ne-ai spus
că vrei să mori?