Peste dealul de-aramă
Curge soare-asfințit.
“Odihnește-te, mamă,-
Pot rosti, în sfârșit.
Mai trăiește la mine,
Sfânt-ți grai să-l ascult.
Albei tale lumine
Închina-mă-voi mult.”
Ea se șterge cu mâna
De sudoare și mit,
Coperind cu țărână
Chipul său ostenit.