Mama Noapte
Veșnicia înainte de prima zi a creației
Primul soare și-a întins aripile de flăcări
Peste noaptea calmă, cea veșnică și aceeași,
O mamă înfrântă în haos se lamenteză.
Soarele vârtej se va aprinde și apoi se va stinge
Își va urma cursul înflăcărat, va revendica
Raiul întunericului de unde au venit
Înapoi la pacea nirvanei își va croi cale.
Tot așa când îmi va arde soarele slab al vieții
Și va suna ceasul pentru somnul meu lung
Părăsit și golit de lumina febrilă
Voi îmbrățișa întunericul
Fără teamă sau îndoială
Și istovit mă voi înghesui
La sânul liniștit al nopții.