Monolog la balul conservatorilor de Adrian Păunescu

Vom face deci ce nu s-a putut face,
Vom pune cu putere pe tapet
Un nou concurs, un nou război de pace,
Concursul 1cine merge mai încet”.
Se vor alinia toți concurenții
Și vor pleca la pocnet de pistol,
Un fel de contrafugă a absenții,
Un plin care va mirosi a gol.
Cine aleargă cel mai iute, pierde,
Cine câștigă cursa, nu-i bărbat,
Încet se fuge, moi mișcări încete,
Dar trebuiește totuși, alergat.
Porniți!
Dați rar și silnic c-un nepermis avânt
Fiecare stimați pe cei ce parcă nu-s, când sunt,
Modeștii, nedotații și tembelii,
Infirmii sumbri intră în concurs
Cu șanse mari, căci ei au și parcurs
Toate traseele încetinelii.
Campionatul mondial de haos
A și-nceput cu-acest concurs de raci,
Vom trece din repaos în repaos,
Din ce în ce mai triști și mai săraci.
Dilemă amuzantă, nerozie,
De râs este problema cea mai grea,
Acest concurs așa a fost să fie,
Nici să se meargă, nici să nu se stea.
Fii păzitoarea luptei noastre-n noapte,
Tu care încă somnul ne înveți,
Ce om normal ar mai putea să rabde,
Să fie primul dintre cei înceți.
S-alergi tu cel mai lent dintre toți lenții,
Să nu fii zero, dar să mergi spre el.
Să se alinieze concurenții competitiv,
Cu spatele la țel.
Deșertăciune a deșertăciunii,
Noi punem cu plăcere pe tapet,
Acest coșmar al ritmurilor lumii,
Concurcul „cine merge mai încet”.

Citeste si  Cuc la chindie de Adrian Păunescu