(Nepoatelor mele)
Ninsorile de-acasă, când vin, te iau cu ele
Din dealul cât un munte-al copilăriei mele
Până-n Târnava Mică pierdută în oglinzi
Ca-n lumea lor o clipă în sănii să te prinzi
Copilul dus departe stând singur să te vadă
Că ești cu el de-o vârstă, ca omul de zăpadă.
Să colindați tot satu-nghețat, întreaga țară
Ce se trezește-n râuri abia la primăvară
Când plopii ning cu scame și teii cu albine
Care te cheamă-acasă, moșneag pierdut în sine,
Să colindați hotarul să dați de-acolo știre
Că lumea poate încă să cânte, să se mire…