Lui G. Arghirescu
Cu șvarțul meu stau singur și e pustiu localul.
Pe-un scaun lăturalnic stă dus pe gânduri țalul.
Un chelnăr dormitează cu coatele pe masă.
Patroana, ca un Buddha, tronează sus, la casă,
Umplând cu cifre golul fatalului registru …
Prin ochiul lui de sticlă, ca un ciclop sinistru,
Ceasornicul deasupra îi cată peste umăr …
Bănuitor scrutează al șirurilor număr
Și vede că în vreme ce-și mișcă-a lui pendulă,
Treptat și capitalul sporește cu o nulă …
Surâde sus, pe rafturi, o gamă colorată
De sticle-n care doarme, hermetic astupată,
Facticea veselie așa de scump plătită …
Supt orice etichetă pândește o ispită …
De fum pălite-atârnă afișele din cuie,
De sus, lămpile-aruncă lumina lor verzuie,
Pe-oglinzile murdare, făcând să repercute
La infinit macabrul acestei scene mute …