O, lampă-n seri, părtașa mea de taină,
tu nu-mi treci dincolo de haină
(mi-ai arde-o, cred); iluminându-mi pudic,
în schimb, versantul inimii, cel sudic.
Estundiantină lampă, știu că tu
mai vrei ca, eu citind, să nu
citesc întruna, ci, de după-naltul vraf
de cărți, să te privesc și-admir cum tu
suprimi, prin simplitate, un Seraf.