Oare cum or fi florile
Oare cum or fi florile
Când nu se uită nimeni la ele
Și se dezbracă pe furiș
Până la piele?
Cum or fi arătând romanițele
Când își dau jos rochițele
Lor albe cu centura aurie,
Pe care toată lumea le știe?
Cum or fi oare stânjeneii
Când își leapădă cămășuțele și ciorăpeii
Albaștri ca zarea fără nici un pic de gri,
Pe care îi poartă și noapte și zi?
Și cum pot să fie crăițele
Când își leagănă fustițele
Încrețite, cu horbote și cu dantele,
Ca să se minuneze lumea de ele?
Și cârciumăresele cum or fi
Fără catrințele lor roșii și portocalii,
Fără iile lor strânse-n brâuri
Cu-arnici, cu alesături și râuri?
Și, mai ales, trandafirii cum arată, oare,
Fără costumele lor atât de elegante,
Încât par să fie croite pentru o serbare
La care părinții se maschează-n plante?
Tare-aș mai vrea să se întâmple odată,
Într-o singură clipă, fără sfială,
Să pot zări, pe furiș, cum arată
Florile în pielea goală.
Oare cum or fi florile de Ana Blandiana
