Zâmbete de plumb,
strivesc Visele Zorilor,
ce-abia se trezesc,
din somnul unor Gânduri,
ale Indiferenței,
pe care am întâlnit-o,
pe Zebra Binelui și Răului,
atunci când îi traversam,
Zilele fără adăpost,
ale Absurdului,
acestei Lumi,
care ne hrănește cu Nefericirea,
propriului trup,
până când devenim obezi,
de atâta Durere.