cioara-ncurcă broderia liniștii subțire
dintr-o dată;
ce-o fi văzut? Peste care cimitire
o fi zburat și-acum povestește speriată?
a trecut peste lagăre de muncă
forțată, vermiculare,
peste care se-aruncă
alt imn? altă uitare?
pe câmpuri de luptă a ciugulit stârvuri
și-acum le prohodește-mprăștiind
cagulele munților cu vârfuri
ascuțite prin șanțuri de-argint?
de pe ea cad penele; tăcere
și mai lugubră se lasă.
un fantastic vânt prin soare de-ar cere
soarelui nopții o plasă,
în care să pice gândurile strivite
ca păianjenii, sub talpă;
sub copitele-mpărăției de vite
ca o temniță albă!