*
La început o credeam nemuritoare,
invulnerabilă zeiță,
dincolo de cuvintele ei se afla o dragoste
dăruindu-se, o iubire altfel decât aceea
pe care durerea o umple.
Mami, am călcat pe inima ta,
acum în zadar încerc să te întorc
în curtea noastră veșnic împlineai
umilitoarele tale munci casnice.
În zadar vreau să-ți sărut mâna
și să mă ierți în lumina roșie
a amurgului și să te rog să citim împreună
povestea fiului risipitor.
Visez mereu strada noastră
grădina unde toate cresc după vocea ta
și pământul negru râde printre caișii albi
și mă bucur să te revăd
culoarea verde-blând a veșmântului tău.